Ce sunt liniile de tendință?
Pe piețele financiare, liniile de tendință sunt linii diagonale trasate pe grafice. Acestea conectează anumite puncte de date, facilitând vizualizarea mișcărilor prețurilor și identificarea tendințelor pieței.
Liniile de tendință sunt considerate unul dintre cele mai elementare instrumente în analiza tehnică (TA). Sunt utilizate pe scară largă pe piețele de acțiuni, monede fiat, instrumente derivate și criptomonede.
În esență, liniile de tendință funcționează ca niveluri de suport și rezistență, dar sunt diagonale în loc să fie orizontale. Ca atare, ele pot avea o pantă pozitivă sau negativă. În general, cu cât panta liniei este mai mare, cu atât tendința este mai puternică.
Putem împărți liniile de tendință în două categorii de bază: ascendente (tendință de creștere) și descendente (tendință de scădere). După cum sugerează și numele, o linie de tendință de creștere este trasată de la o poziție inferioară la una superioară. Conectează două sau mai multe puncte joase, așa cum este ilustrat în imaginea de mai jos.
În schimb, o linie de tendință de scădere este trasată de la o poziție superioară la o poziție inferioară în grafic. Conectează două sau mai multe puncte înalte.
Deci, diferența dintre cele două tipuri de linii este selectarea punctelor care sunt folosite pentru a le trasa. Într-o tendință ascendentă, liniile vor fi trasate folosind cele mai joase puncte din grafic (adică, baza lumânărilor formează valori minime tot mai mari). Pe de altă parte, liniile de tendință descendentă sunt trasate folosind valorile cele mai ridicate (adică vârfurile lumânărilor formează valori maxime tot mai mici).
Cum să utilizați liniile de tendință
Pe baza valorilor maxime și minime ale unui grafic, liniile de tendință indică locul în care prețul a atins pentru scurt timp tendința dominantă, a testat-o și apoi a inversat-o în favoarea sa. Linia poate fi apoi extinsă pentru a încerca să prezică niveluri importante în viitor. Linia de tendință poate fi testată de mai multe ori, dar atât timp cât nu este depășită, este considerată validă.
În timp ce liniile de tendință pot fi utilizate în toate tipurile de grafice de date, ele sunt, de obicei, aplicate graficelor financiare (pe baza prețurilor de piață). Ele oferă informații despre oferta și cererea de pe piață. Desigur, liniile de tendință ascendentă indică o forță de cumpărare în creștere (cererea este mai mare decât oferta). Liniile de tendință descendentă sunt asociate cu scăderi consecvente de preț, sugerând contrariul (oferta este mai mare decât cererea).
Cu toate acestea, în astfel de analize, ar trebui luat în considerare și volumul de tranzacționare. De exemplu, dacă prețul crește, dar volumul este în scădere sau este relativ scăzut, poate da o impresie falsă de creștere a cererii.
După cum am menționat, liniile de tendință sunt folosite pentru a identifica nivelurile de suport și rezistență, care sunt două concepte de bază, dar foarte importante ale analizei tehnice. O linie de tendință ascendentă indică niveluri de suport sub care prețul este puțin probabil să scadă. În schimb, linia de tendință descendentă evidențiază niveluri de rezistență peste care este puțin probabil ca prețul să crească.
Cu alte cuvinte, tendința pieței poate fi considerată nevalidă atunci când nivelurile de suport și rezistență sunt depășite, fie în jos (pentru o linie de tendință ascendentă), fie în sus (pentru o linie de tendință descendentă). În multe cazuri, atunci când aceste niveluri cheie nu reușesc să mențină tendința, piața tinde să-și schimbe direcția.
Totuși, analiza tehnică este un domeniu subiectiv și fiecare persoană poate avea o metodă complet diferită de a trasa linii de tendință. Astfel, ar putea fi benefic să combinați mai multe tehnici de TA, precum și analiza fundamentală, pentru a reduce riscurile.
Trasarea liniilor valide de tendință
Din punct de vedere tehnic, liniile de tendință pot conecta oricare două puncte de pe un grafic. Însă majoritatea analiștilor sunt de acord că, pentru ca o linie de tendință să fie valabilă, aceasta trebuie să unească cel puțin trei puncte. În unele cazuri, primele două puncte pot fi folosite pentru a defini o tendință posibilă, iar al treilea punct (extins în viitor) poate fi folosit pentru a testa validitatea acesteia.
Deci, atunci când prețul atinge linia de tendință de cel puțin trei ori fără a o depăși, tendința poate fi considerată validă. Testarea liniei de tendință de mai multe ori indică faptul că poate tendința nu este o simplă coincidență cauzată de fluctuațiile prețurilor.
Setări de scară
Pe lângă alegerea unui număr suficient de puncte pentru a crea o linie de tendință validă, este important să luați în considerare setările adecvate atunci când o trasați. Printre cele mai importante setări ale diagramei se numără setările de scară.
În cazul graficelor financiare, scara se referă la modul în care este afișată modificarea prețului. Cele mai populare două scări sunt cea aritmetică și cea semilogaritmică (semi-log). Pe un grafic aritmetic, modificarea este exprimată uniform pe măsură ce prețul se mișcă în sus sau în jos pe axa Y. În schimb, graficele semi-log exprimă variații în termeni de procente.
De exemplu, o modificare a prețului de la 5 USD la 10 USD ar acoperi aceeași distanță pe un grafic aritmetic precum una de la 120 USD la 125 USD. Pe un grafic semi-log, însă, câștigul de 100% (5 USD la 10 USD) ar ocupa o parte mult mai mare a graficului, spre deosebire de creșterea cu 4% a mișcării de la 120 USD la 125 USD.
Este important să luați în considerare setările de scară atunci când trasați linii de tendință. Fiecare tip de grafic poate avea ca rezultat diferite valori maxime și minime și, prin urmare, linii de tendință ușor diferite.
Gânduri de încheiere
Deși sunt instrumente utile pentru analiza tehnică, liniile de tendință sunt departe de a fi perfecte. Alegerea punctelor folosite pentru a trasa linii de tendință va afecta gradul de acuratețe cu care acestea reprezintă ciclurile pieței și tendințele reale, motiv pentru care sunt oarecum subiective.
De exemplu, unii analiști trasează linii de tendință pe baza corpului lumânărilor, fără a ține cont de fitiluri. Alții preferă să traseze linii pe baza valorilor maxime și minime ale fitilurilor.
Prin urmare, este important să folosiți liniile de tendință împreună cu alte instrumente și indicatori pentru grafice. Exemplele notabile de indicatori TA includ norii Ichimoku, benzile Bollinger (BB), MACD, RSI stocastic, RSI și mediile mobile.